Via Ferrata în Făgăraş - zona Barajului Vidraru
Ţinta: Parcurgerea cheilor în amonte şi retragerea pe drum de ocolire - tură de 1 zi.
Data: august 2013
Data: august 2013
Vârsta copilului: 9 ani
Dificultatea traseului pentru un copil de 9 ani:
- tehnic - dificil
- grad de expunere - mare
- anduranţă - mediu
- folosirea unui echipament specific pentru via-ferrata (ham cu anouri dinamice). Eu am folosit un ham, două anouri cu carabine şi semicoardă
- folosirea căştii de protecţie
- atentie! Nivelul apei variază mult şi în scurt timp de la începerea unei ploi!
- la trecerea prin apă, este bine să se folosească espadrile de plajă.
Cum se vede la 9 ani:
- Mai mult decât Cheile Galbenei?- Mi-a plăcut cel mai mult!!!
- Daaaa!!!
Dificultate pentru adult: mediu spre dificil. Dificultatea este dată în special de gradul de expunere al traseului. Recomand folosirea echipamentului specific pentru traseele de via-ferrata.
Nerecomandat persoanelor cu rău de înălţime, cu un raport dezavantajos greutate/forţă, neechipaţi corespunzător (exclus fără bocanci) şi lipsiţi de experienţă pe munte. Folosiţi căşti de protecţie!
Descriere tehnică traseului:
- este un fost traseu nemarcat, refăcut, echipat cu scări, pasarele, pitoane și cabluri devenind astfel un traseu de via-ferrata
- a fost omologat ca traseu turistic
Tipuri de pasaje:
- scariţe U din oţel pentru prize de picior şi cablu pentru prizele de mână
- pasarele cu balustrade
- scări din oțel
- rareori scăriţele de picior dispar, fiind nevoit să foloseşti prize naturale sau mers în aderenţă, ceea ce implică suţinere mai mare în braţe
- rareori şi pe distanţe foarte scurte se întâmplă să nu ai prize artificiale de picior şi mână, ceea ce înseamnă că cele naturale sunt bune şi gradul de dificultate nu a impus montarea acestora
- trecerea prin apă este în funcție de configurația pietrelor de pe fundul apei (dar aceasta se poate schimba la viituri) și de debit.
- Eu sunt Diana! Imi pare bine de cunostință!
Gata, de-acum scriu eu pe blog!!! M-am făcut suficient de mare!
Dupa un drum lung cu mașina, în sfârșit, ne pregătim de intrarea în traseu. Gata, de-acum scriu eu pe blog!!! M-am făcut suficient de mare!
Ne încăltăm în BOCANCI.
Suntem cu Irina și Dragoș, niște prieteni de familie.Toți suntem nerăbdători!
Aici sunt eu care stau la poze și citesc regulamentul. Vreau sa fiu cea mai pregătită pentru acest traseu. Nu mai avem mult și pornim. Yey...
Este 11:50. Pornim în traseu.Toți suntem fericiți, crezând că va fi foarte simplu neștiind ce ne așteaptă. Pentru început, ne uitam pe jos și ne minunam ce pietre frumoase.
- Mami, mami, vezi pietrele? Parcă sunt poleite cu sclipici!
După vreo 2 minute dăm de un zid (parcă din Pink Floyd :)) ) din care curg câteva izvoare care formează un mic lac, dealtfel foarte limpede. Odată ce erau un fel de mușchi prin el , normal, că și el era tot de aceeași culoare, verde!
Iar după acest mic lac luminat și verde, urmează o micuță scară pe care trebuie să o urcăm ca să trecem de zid. Este foarte simplu să o urc, așa că tati nu mă ajută.
Pentru adrenalină, tati urcă mai sus să facă poze peisajului.
Acesta, dacă nu v-ați dat seama este un alt lac superb, în care se reflectă cerul prietenos.
Tati, nerabdator, ca întotdeauna (pe munte), pornește în față și se uită după noi, iar eu a doua, dupa el (moț).
Fiind mai mică, pot să o iau pe sub trunchiurile de copaci, dar ceilalți se chinuie pe deasupra:)).
A, era să nu observ să mă opresc la aceste ciupercuțe superbe. Nu știu cum se face că mereu la munte, și în Apuseni, și aici, găsim cel puțin un copac plin de ciupercuțe minunate.
Eu sunt!!! Mă vedeți??? Este un miracol, sunt înaintea lui tati! Fericire pe mine, nevoie mare! Aici eu fac pe ''balerina munților''.
Toți (în afara de Dragoș, el ne face poze) mergem în șir indian de mâna, ca să nu cădem (este o porțiune mai grea). Tati este acum într-o parte ca să ne asigure. Noi, cu atenție, pornim la drum...
Cu toții mi-au luat-o în față, iar eu am ramas singurică la cățărări. (yey) :))
Dragoș iar lipsește, dar noi îl iertăm pentru că fără el nu am avea aceste imagini.
Stam cu acest fluturaș până își ia zborul și apoi și noi, ca și el, fshhhhhhhh, plecăm.
Seamană cu pisica bunicii mele, Betty care este tărcată.
Din nou după tati! În timp ce eu traversez, mami și cu Irina vorbesc (probabil despre mine, că sunt priceputa :-))) - doar merg la escaladă de la 4 ani!).
Acest ''lac'' este domestic și vine după noi, iar asta înseamna că de fapt este un râu.
Ne bucuram de aceasta noutate și fugim repede mai departe,după el, dar să nu uităm de marcaje!!!
Irina se uită în spate, după Dragoș.
Ce surpriza, mami a ajuns prima!!! Dar eu imi păstrez locul, pe al doilea loc va scrie mare și îngroșat DIANA.
O mică cascadă. Ne-am hotărât să facem un mic popas. Și această căscăduță este limpede.
Se văd toate pietrele de pe fundul apei.
După cum am zis, un mic popas ne așteptă. Mami îmi pune hamul.
Tati și-a luat rucsacul și coarda.
Mami ne spune:
- Urmează o porțiune mai grea, pregătiți-vă!!!
Gata cu popasul!!! Noi am plecat mai departe! Eu mă opresc puțin și strig:
- Dragoș, hai și tu! Te vei pierde dacă nu vii!
Traversăm! Tot cu prietenul nostru domestic, râul. Admiram natura, dar suntem și atenți.
Cine știe??? Pot exista surprize.
Escaladez!!! Asta înseamnă că mă distrez!!!
Activitatea mea preferată, este săritul pe pietre. Sau cum e aici, merg puțin pe o piatra apoi sar direct la mal. Recomand să faceți asta, dar cu mare atenție!
Aici sunt ajutată de tati pentru că eu sar la școală, la ora de sport 1,30m și aici era cam aceeași lungime numai că e o diferență între uscat și umed.
Ne căutăm un loc unde să mâncăm pentru că ni s-a făcut cam foame și trebuie să urcăm și să mai mergem puțin.
Eu mereu m-am întrebat dacă gândesc corect: Piatra asta din mijloc e Ariel sau o mireasă, pentru că jos i se vede trena??? E un mister care trebuie rezolvat!!!
Tunelul sirenei Făgăraș. Noi nu trecem prin el pentru că nu am venit pregătiți cu costum de baie, dar unii trec. Apa ne vine până la burtă și nu ne încumetăm să ne udăm, poate mai încolo se face frig, dar din fericire există și altă cale pe care o putem lua.
Trebuie să mergem pe buștenii ăia??? Ok, dacă trebuie, hai să îi trecem.
În sfârșit o poză cu Dragoș. Acolo e și Irina. Vor să ne zică ceva! Hai să îi lăsăm să ne zică.
-Copii sau oameni mari, ascultati-ne! Indiferent de ce vârstă aveți și vă simțiți în stare veniți pe acest traseu, este superb!!!
Brânițele, preferatele mele! Să nu uităm că încă este lângă noi prietenul domestic. Nu știu dacă există om căruia să nu-i placă în traseul ăsta.
Hai să ne crăcănăm ca să ajungem la cealaltă piatra, cum face tati!
Acum, shhhhhhhhhhh, nu vreau să cad, lăsați-mă să mă concentrez!!! Încă puțin și scap. Shh!!!
Gata, aproape am reușit. Și.... GOL!!! AM REUȘIT!!!
Încă o micuță cascadă!!!
Ziceti-mi dacă nu am dreptate: Nu-i așa ca ăsta e cel mai frumos peisaj???
Mami.... Eu...... Împreună...........Mami îmi arată niște pietre care au metal pe ele.
Tati vrea să vadă dacă putem merge prin acest tunel.
Se mai și cațără. Vrea sa ne facă poze.
-Ce faci acolo, tati??? Te cațeri??? Pot să vin și eu???
-Nu iubita mea, vin imediat înapoi!!!
Ce ziceți??? Să mergem și noi???
-Tati, putem merge prin tunel???
-S-o întrbăm și pe mami!
-Mami, putem trece prin tunel??
-Nu, pentru că ne udăm!!!
Hai și pe aici...
Abia aștept să văd ce se mai ascunde și aici.
Aici mâncăm doar o mica gustare.
Ne uitam la un domn care înoată prin acel tunel. Da, e clar ca nu putem merge și noi.
Niște via feratta, niște copacei, niște apă...Totul e ca un vis...Unul de munte.
Podurile ne așteaptă cu drag acolo unde sunt ele, nu trebuie să ne grăbim... Vom ajunge și la ele.
Un mic lac făcut doar din mici căscăduțe ne întâmpină la el.
O cascadă înaltă.
Cum se vede acest tunel de sus. Ca un aven...
Trebuie sa coborâm...
Aici mâncăm...
My travel friends.
Poftă bună!
Un cui în lemn.
Un fluture pe piciorul mamei.
Țrrrrrr!!! Gata pauza de masă!
Pornim la drum. Mergem, dar cu atenție pentru că apa e jos.
Via ferrata
Cascadă...
Parca ar fi Izbucul...
Mami ne face cu mana.
Ce priveliste superbă.
Pe după stânci și pietre...
Altă căscăduță... Se ascund multe comori naturale.
Trecem pe o brâniță.
Escaladăm...
Cu hamul pe noi.
Prin locuri înghesuite...
Mergem...Încetișor...
Pe aici nu trecem.
Pe un bustean...
Ne mai și udam.
O grota.
Urmează cea mai spectaculoasă trecere.
Dragoș face o baie în apa rece ca gheața.
Mai departe un canion cu trecere prin apă.
În spate, jos, lacul în care a făcut Dragoș baie.
Fetele iau o pauză și băieții se duc să vadă mai departe.
Aici apa este adâncă și tata mă cară în spate. Mie mi-ar fi ajuns aproape la gât.
Un loc foarte frumos.
Aceștia suntem toți.
Plecăm mai departe.
Privim înapoi.
Plecăm mai departe.
Canionul ia sfârsit.
Un baraj.
Trecem de el.
Ieșim din vale.
Tati mă ajută.
Am terminat urcarea.
Dacă urci vei și coborî.
Am ajuns la Lacul Vidraru.
Unii au urcat cu mașinile și se pregătesc de masă.
Ce mare este lacul!
Un tunel.
Am ajuns la BARAJ. Se lasă seara. Tata plecă cu cineva jos să aducă mașina.
Cel mai frumos traseu! Să mergeți șiu voi să-l vedeți! Bye!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu